„Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.
(2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată .” (http://www.legi-internet.ro/lgdraut.htm#1, 24.11.2009)
Ce este dreptul de autor? Este evident un drept. Al cui? Al tuturor celor care creează opere de diverse genuri: artistice (de orice fel), literare sau ştiinţifice. Acest drept protejează identitatea autorului în sensul că aceasta nu poate fi furată/plagiată în niciun fel. Ce este plagiatul? O definiţie proprie ar suna ceva de genul următor: imitarea sau copierea parţială sau integrală a unor lucrări/creaţii (texte - fraze, paragrafe, imagini, idei) cu autor cunoscut sau nu, fără a preciza sursa, originea, autorul. Însă după cum am discutat acum câteva săptămâni la un seminar, plagiatul are sens doar în comunităţile în care ideile sunt răsplătite de credite intelectuale.
Acest drept califică creatorul să facă orice cu opera sa. Poate să o publice în ce mod vrea sau să o lase necunoscută, să o modifice oridecâteori doreşte şi în orice fel.
Autorul ce se bucură de acest drept îşi poate asuma toate meritele creaţiei, însă în acelaşi timp trebuie să-şi asume şi carenţele ei, împreună cu urmările ce le aduc, dacă este cazul. El poate să ceară despăgubiri pentru orice daună adusă creaţiei sau de la oricine o plagiază. Acest drept se păstreză chiar şi după moartea autorului.
Cât de respectat este acest drept în cultura noastră? Suntem obişnuiţi să plătim pentru a beneficia de creaţia unui om care are acest drept asupra operei sale? La aceasta voi încerca să mă refer în următoarele postări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu